---

Cuprinsul

I. Necesitatea totaîizării studiilor coresiene
II. Bibliografia Coresiană
III. Lista tipăriturilor
IV. Octoihurile şi Trioadele
V. Întrebarea creştinească
VI. Evangheliarele
VII. Lucrul apostolesc
VIII. Sistemul cronologic în tipărituri
IX. Îndemânarea tipografică
X. Coresi şi Luca Stroici
XI. Tipăriturile diacului Lorinţ

---

Prefaţă

Anul acesta s'a ivit ocazia ca şi tinerii cercetători literari să se preocupe de activitatea diaconului Coresi, care cel dintâi a stimulat larga răspândire a cuvântului românesc tipărit şi a îndreptat astfel evoluţia limbii române spre fixarea formelor literare plasticizate mai târziu în opere poetice.

Ocazia a fost dată de o recentă monografie, în care autorul a încercat o studiere de ansamblu a activităţii coresiene. Ca în orice domeniu ştiinţific, după lămurirea diferitelor aspecte parţiale ale subiectului, începuse să fie tot mai simţită necesitatea strângerii cu pricepere, în cadru larg, a rezultatelor şi observaţiilor cercetătorilor de până acum. Din acest punct de vedere, dacă lucrarea s'ar fi înfăţişat ca o largă coordonare a studiilor existente, deşi n'ar fi adus o contribuţie originală, ca fond, totuşi nu i s'ar fi putut nega măcar valoarea didactică. Prin totalizarea sintetică a rezultatelor, s'ar fi prilejit noi cuceriri ştiinţifice, căci aspectele parţiale ale problemei s'ar fi putut privi în cadrul întregului, care singur dă perspectiva adevărului.

În acest sens, o monografie ca aceasta asupra lui Coresi - "teză de doctorat prezentată Facultăţii de litere şi filosofie din Cluj" - ar fi putut fi un eveniment foarte îmbucurător, pentrucă profesorii facultăţii clujene sunt recunoscuţi nu numai ca autori ai unor foarte valoroase studii în domeniul istoriei literare şi filologiei române, în general, dar chiar şi asupra lui Coresi. O recunoaştere a rezultatelor monografiei ar fi însemnat deci că ea reprezintă ultimul cuvânt al ştiinţei româneşti asupra chestiunii tratate. Însă părerile exprimate de autor, în foarte numeroase locuri, ne fac să ne îndoim că profesorii clujeni le-ar fi putut primi.

Curând după apariţie, rezultatele monografiei au fost contestate de d-l Dan Simonescu, iar mai apoi de d-l J. Byck şi de însuşi d-l N. Iorga.

Critica d-lui D. Simonescu, pe care şi d-l N. Iorga a considerat-o "amănunţită şi foarte sinceră", oferea o bună ocazie de discuţie între tineri cercetători literari, ba, mai mult: înlesnea d-lui L. Predescu putinţa de a îndrepta şi a recunoaşte unele din scăderile studiului său, inerente la orice tânăr. Recunoaşterea propriilor erori este onorabilă şi măreşte prestigiul autorului, deoarece ştiinţa este continuă evoluţie. Printr'un răspuns calm şi temeinic, d-l L. Predescu şi-ar fi putut reabilita studiul, cu toate scăderile semnalate de critici. Deşi timpul nu-i pierdut, totuşi regretăm, chiar şi pentru d-sa, tonul mult prea violent al răspunsului dat, deoarece, printr'o mai puţin grăbită pornire, ar fi observat şi controlat însuşi că nu toate contraargumentele sale sunt valabile, măcar cele ce privesc depozitul de cărţi vechi al Academiei Române.

În paginile ce urmează, pe baza interesului creat de actualizarea preocupărilor istorico-literare asupra activităţii diaconului Coresi, găsim nimerită ocazia de a face unele observaţii, mai ales în legătură cu primele sale tipărituri, aducând şi câteva sugestiuni pentru viitoarea monografie, ce este încă de aşteptat.

---